Despre copii emigranților – Interviu cu Dr. în Psihologie Daniel Muranyi

Aș fi vrut să știu toate acestea înainte să emigrez. Ar fi fost bine să le aflu chiar și la câțiva ani după aceea. Am făcut acest material pentru tine, cel care treci prin ce am trecut eu.
48 de minute, crede-mă că merită!

Interviu cu Dr. în Psihologie Daniel Muranyi, Lector al Facultății de Psihologie a Universității „Tibiscus” din Timișoara, Vicepreședinte al Asociației de Terapie Familială și de Cuplu Timișoara, doctor în psihologie cu specializări în domeniul psihoterapeutic precum hipnoterapia și psihoterapia sistemică a individului, cuplului și familiei, terapia focusată pe emoții, trainer de formatori.

PRINCIPALELE IDEI IN INTERVIU:

Pentru cei care preferă să citească, în acest interviu eu am jucat rolul emigrantului care are copii – rol ce mă prinde ca o mânușă dat fiind faptul că eu sunt chiar în această situație, luând cu mine acum aproape 7 ani un băiețel care tocmai începuse clasa zero în București, iar pe de altă parte lăsând în țară o fată de 16 ani și un băiat de 14 cu fosta soție.

Domnul doctor a jucat de asemenea un rol ce i se potrivea ca o mânușă, acela de psiholog cu experiență, iar din discuția spumoasă și surprinzătoare (pentru mine, cel puțin) au reieșit următoarele:
– degeaba îi cumperi copilului haine cool și multă pizza, sufletul lui tânjește și după altceva,
– toate încercările mele de a îi suplini pierderea prietenilor au fost grozave dar nu au rezolvat mare lucru,
– invariabil, copilul ajuns într-o țară nouă în care se vorbește o limbă străină se va simții izolat chiar și înconjurat de alți copii, pe deasupra copii emigranților sunt supuși frcvent bullying-ului la școală.

În momentul în care am început să nu mai încerc să dirijez discuția precum un moderator TV de divertisment, au început să iasă la suprafață câteva recomandări legate de ceea ce poți face în situația în care emigrezi, fie că iei copii cu tine sau nu, iar acestea sunt:
– să incluzi copilul / copii în procesul de luare al deciziei: „plecăm sau nu, dacă da – care ar fi condițiile sub care nu vrem să trăim, care sunt obiectivele pe termen lung și termen scurt.
– să abordezi copilul cu seriozitate și sensibilitate în toată perioada ce începe cu luarea deciziei.
– nu în ultimul rând, mai ales că plecarea la muncă în străinătate este o chestie planificată, trebuie să includă activități și mai ales atitudinea necesară că relația dintre tine și copil să fie cât mai puternică și sinceră.

Dincolo de aceste idei de bază sunt foarte multe nuanțe pe care fiecare, după propriile puteri, le poate lua din discuția originală.